Cred că până acum câteva zile, să vorbesc despre relații ar fi fost pentru mine la fel de captivant precum ar fi fost pentru un copil de 7 ani să vorbească despre fizica nucleară. Sau despre relații. Dar am observat, în tot acest timp, ce se petrece în jurul meu; i-am observat pe oameni și în cele din urmă m-am observat și pe mine însămi.
Iată, deci, ce am înțeles eu:
Am ajuns la concluzia că tindem cu toții către fericire, cel puțin către fericire în felul în care o înțelegem fiecare dintre noi. Când ești singur, este mai greu să fii fericit, și asta din cauza faptului că oamenii în general, sunt răi unii cu alții. De aceea, este bine să ai pe cineva care să te susțină când cineva vrea să te dea grămadă, să aibă grijă de tine când îți vine rău în casă la 2 noaptea, să creadă în visele tale atunci când tu însuți nu mai ai putere să crezi și să te ajute să cari 4 kile de cartofi până la etajul 4. Si să faci la fel pentru el. Același om cu care să râzi la un film bun, cu care să împarți prăjitura de casă preferată sau o plimbare de neuitat în natură. Din astea. Teoretic, toate bune și frumoase. Dar… reușesc oare oamenii să găsească persoana cea mai potrivită pentru ei? Și dacă nu, de ce? Și dacă da, cum?
Aproape matematic vorbind, în acestă lume există cu siguranță cel puțin un om cu care ai face un cuplu perfect, fiindcă ați avea lucruri esențiale în comun și v-ați plăcea reciproc. Dar dacă nu-l vei întâlni, vei trăi singur crezând că ai pur și simplu o soartă tristă ori vei alege o relație de compromis pentru a alunga singurătatea. Saaau… vei întâlni poate un ALT om cel puțin la fel de ”perfect” ca și cel… pe care nu l-ai întâlnit și pe care nu-l vei cunoaște, de fapt, niciodată.
Te-ai gândit vreodată cât de ciudat este gândul că dintr-un străin vei face familia ta..? Și că părinții tăi, înainte de a deveni mami și tati, erau complet străini unul față de altul..? Este parcă o loterie umană uriașă, în care mizezi uneori cu încrederea ta într-o viață de familie alături de un străin pe care te aștepți parcă să ajungi să-l cunoști într-un an cât a trăit el/ea în 20-30-40 de ani.
Dar îți asumi. Te expui acestei vulnerabilități, dar doar după ce ai măsurat de zece ori și ai tăiat o singură dată. Cel puțin așa speri să fie.
Am văzut cupluri pe care nu le invidiez. De fapt, sunt majoritatea pe care eu le-am observat. N-aș vrea să intru în detalii. Există, cu siguranță, și cupluri ce par dezlipite din cărțile de povești. Dar în definitiv, nimeni nu știe ce-i în casa fiecăruia.
Cred că trebuie să ai curaj să alegi să fii singur. Cred că a alege o relație de compromis doar de dragul de a nu fi singur, este un act de lașitate și egoism. Într-o relație de compromis, nu este doar una ci sunt două persoane nefericite.
M-a surprins întotdeauna neplăcut felul în care anumiți bărbați sau femei își inseală sau isi bârfesc partenerii/partenerele de viață altor persoane. Îi umilesc, îi înjosesc cu dispreț și se tot întreabă ce-o fi fost în mintea lor când au ales acea persoană să le fie partener/ă de viață. Eu cred că astfel de oameni care pe ascuns își disprețuiesc partenerii de viață, sunt de fapt cei demni de dispreț. Și e o dilemă pentru mine cum sunt capabili astfel de oameni să mimeze fericirea.
Viața este prea scurtă pentru porcării.
Când l-am pierdut pe prietenul meu, simțeam că sunt slabe șanse să mai găsesc pe cineva ca el. Nu că aș fi subestimat pe restul oamenilor, ci pur și simplu fiindcă așa simțeam. Ocazional am dat șanse unor oameni care ar fi meritat de fapt doar un pumn în ochi. Am zis că e bine să nu discriminez, să nu am standarde de neatins. Dar să știi că este bine să ai standarde înalte, să nu te simți niciodată vinovat/ă pentru asta. Cu cât ridici un zid mai înalt, cu atât va fi mai bun cel care-l va sări. Doar să nu-i pui, în pana mea, și sârmă ghimpată și să-l și electrifici pe deasupra.
Scopul existenței nu trebuie să atârne de un om care poate nu va exista niciodată. Doar că… da, ar fi fost mai plăcut și mai ușor să ai alături omul potrivit.
Sunt o fire atât de pragmatică, încât căsnicia în perspectiva mea este prin definiție un parteneriat și dacă alegi bine, acest parteneriat este unul reușit. Dar nu sunt atât de pragmatică încât să ”cuceresc” un bărbat de parcă ar fi cetatea Sarmizegetusa și asta doar ca să demonstrez lumii întregi că ”pot”. Nici ca să pot behăi în fața altor femei că eu am un mascul lângă și deci pot să fac ca toate visele. Nu cred că avem nevoie de altă jumătate pentru a fi întregi. Nu cred că dragostea și respectul pot fi separate, și nu cred nici în compromisuri majore.
De câte ori mă gândesc la ce mi-aș dori pentru mine, îmi imaginez cum aș fi eu pentru o fată dacă aș fi bărbat. Și sunt mulțumit fiindcă știu că se poate și știu ce pot, și de aceea sunt dispusă să nu accept nimic mai puțin de-atât. Pentru unii ar fi prea puțin, pentru alții ar fi prea mult. Pentru fiecare este cât consideră că trebuie să fie.
…de câteva zile, în mintea mea persistă o imagine. E o imagine cu iz de nostalgie, construită din cioburi colorate adunate din copilărie… cu zile însorite de vară, zâmbete și râsete de copii, cu voie-bună și miros de vin roșu în serile blânde și ploioase… cărți de poezii și creioane colorate împrăștiate pe măsuța care încă mai poartă mileul făcut de bunica… și cănuța aia verde de țuică pe care tataie o dosea printre uneltele de grădinărit de prin balcon. În mijlocul lor, este un om pe care simt că-l cunosc de-o viață. Este polițist, ca și bunicul. E tot așa liniștit, vorbește puțin dar bine. Educat și cu mult bun-simț, de modă veche, cum s-ar spune, dar cu mintea nouă și proaspătă, senin dar neînfricat când vine vorba să-și apere familia. Imi ține de urât zi de zi, chiar dacă nu mai este aici să-l văd si să-l ating. Dorul meu de familie… frumoasă și unită, așa cum întotdeauna mi-am dorit să fie.
Dar e ok și-așa. Diferit nu e greșit. Și a fi singur nu este un handicap. Este (ori poate fi) o superputere. Depinde doar de ce operă reușești să faci din piesele pe care ți le dă viața…
Note: if you happen to know who took the photos please let me know so i may give credits, thank you kindly.
CĂRȚI LA PURICAT 