Despre morți numai de bine

Din seria Ce-a mai învățat Elizuza din traiul său alături de oameni… Păi… a mai învățat și că… oamenii își alintă conștiința cu o preconcepție conform căreia „doar oamenii buni mor”, pentru a-și arăta simpatia în ceasul al 13-lea (da, ăla care nu există) față de persoane ce au trecut „de partea binelui” în veșnicie, acolo unde nu mai pot greși nici dac-ar vrea. Ei bine, eu am învățat că nu doar oamenii buni mor, ci pe ei îi vedem doar atunci când dispar. (Paradoxal, nu?). Și că este mult mai ușor să ierți un om mort decât să ierți un om viu. Și că este mai ușor să spui altora vorbe frumoase despre un om care nu mai este decât să spui altora vorbe frumoase despre un om care încă este. E mai ușor să fii drăguț cu un om mort decât cu un om viu.