Cartea lucrurilor pierdute de John Connolly.
Din 5 stele, i-aș da cu minus. E o carte care, facând o analogie cu însuși titlul pe care îl poartă, ar trebui să rămână pierdută. Undeva unde să n-o găsească nimeni. Nu recomand această carte.
Simt că am fost jefuită de banii pe care i-am cheltuit ca să o cumpăr. Acum nici gratis nu aș lua-o. M-a păcălit coperta și rezumatul. M-am grăbit să scriu recenzia în speranța că poate n-o să se mai păcălească și altcineva, și mai ales, sperând să nu o dăruiască cineva vreunui copil crezând că-i face un bine.
După cum bine scrie o recenzie pe Amazon, această carte nu o dăruiești unui copil decât dacă chiar îl urăști pe copilul ăla.
În primul rând, NU este o carte pentru copii așa cum lasă să pară. Este de un diabolism greu de digerat chiar și pentru un adult. Dacă ar fi în genul horror, măcar aș înțelege o chestie, dar e ceva mai degrabă scârbos și scandalos, e ceva care la un moment dat te infurie deoarece este o violență descrisă împotriva copiilor, a animalelor, a cărților, precum și împotriva celor mai frumoase povești.
Făcând o comparație, există și cărți care conțin violență și scene care te sperie, însă au o logică, au un bun-simț, nu te dezgustă și nu te scandalizează, ba dimpotrivă, te captivează.
John Connolly în schimb, scrie despre cum o femeie atașează cap de copil la corp de animal, și descrie cum se scurge sângele prin nu-știu-ce tuburi, și ce îngrozită este fetița și animalul respectiv înainte să fie macelărite. BOLNAV!
Și dacă vă întrebați ”Acest Connolly a fost la vreun psihiatru?”, – da, cică a fost, dar se pare că nu i-au găsit leacul încă.
Cartea asta de asemenea ia și cele mai frumoase povești cunoscute de copii și le terfelește cu o minte bolnavă. Scufița Roșie e o perversă care face sex cu lupii, Albă-ca-Zăpada este tot o perversă (obeză) și mai e și nebună, Hansel și Gretel nu sunt frați atât de buni iar Hansel va fi eventual mâncat de o altă vrăjitoare, etc etc.
Cartea este plină-ochi și de misoginism.
Cel mai rău însă m-a înfuriat momentul în care a fost menționat violul unui băiețel. Asta a pus capac.
Adică, okay, lucruri diabolice se întâmplă, însă să le descrii în așa fel, mi se pare ceva bolnav, mai ales că nu este o carte-document care descrie întâmplări adevărate, ci sunt lucruri inventate, imaginate.
Cred că nu există printre noi om care să nu fie la curent cu răul din lume. Pur și simplu deschizi televizorul și vezi. Sau ieși pe stradă, te duci într-un cartier mărginaș, și-așa mai departe. Nu de asta avem nevoie de la cărți. Și sa folosim W.C.-ul face parte din realitate, dar nu scriem cărți despre asta. Sunt lucruri pe tema carora pur și simplu e anormal să ai fantezii. Nu te împiedică nimeni, desigur, dar e anormal.
Nu e greu de intuit problema psihologică din spatele aceste cărți. Femei perverse, nuditate, sex cu animale, canibalism, copii violați, copii mutilați, animale mutilate, sfâșieri, sânge mult, ciopârțiri la greu, angoase… orice colț al iadului se găsește aici, într-un amestec absolut scârbos. Și dacă n-am menționat de suficient de multe ori, mai zic o dată: scârbos.
Această carte își dorește parcă să-și bată joc de tot ce este mai bun și mai frumos. Poate pentru autor ar fi putut fi un exercițiu terapeutic de exorcizare, habar n-am, dar să-l oferi lumii sub forma unei cărți mi se pare totuși prea mult.
Fiecare cuvânt din această carte duhnește. Ca să scap de starea negativă pe care mi-a dat-o, a trebuit să citesc ceva pozitiv, să urmaresc o comedie și să încerc să uit că mai există și astfel de oribilități care văd lumina tiparului.
Tehnic: copertă înșelător de atractivă, rezumat la fel de înșelator. Povestea de coșmar (propriu-zisă) se termină pe la pagina 300, după care e un interviu cu autorul, după care urmează vreo alte 100 de pagini cu descrierea poveștilor pe care le-a terfelit. N-am prea înțeles logica.
Editura: Rao
Număr pagini: 448
Anul apariției: 2009
Bună, am ascultat cartea în format audiobook, e un dark fantasy care în mod clar nu se adresează copiilor, dar nu-mi amintesc să fi întâlnit vreo scenă în care un băiețel este violat (sună absolut groaznic). Îmi poți spune, dacă mai ții minte, cam în ce context se petrece asta? M-ai făcut curioasă, mă mir că n-am remarcat nimic de genul ăsta (poate tocmai atunci nu eram atentă la audiobook).
LikeLike
nu este descrisa scena explicita a unui viol, insa indirect se face aluzia abuzului sexual asupra baietelului. DIn pacate nu mai am cartea pentru a cauta exact pasajele respective, fiindca am dat-o unui anticariat; mi s-a parut o carte ingrozitoare, venita parca dintr-un colt de iad
LikeLike